Fără politică, despre gripa porcină

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)  a emis o serie de recomandări cu privire la măsurile ce pot fi întreprinse în şcoli pentru a reduce impactul gripei pandemice H1N1. Recomandările reies din experienţele recente din câteva ţări, precum şi din studii privind consecinţele economice, sociale şi de sănătate ale închiderii şcolilor. Aceste studii au fost efectuate de membrii reţelei neformale ai OMS pentru modelele economice ale pandemiei.

Până la momentul de faţă experienţa a demonstrat rolul instituţiilor de învăţămînt în amplificarea transmiterii virusului pandemic, atât în şcoli, cât şi în comunităţile mai mari. Întrucât izbucnirile în şcoli reprezintă cu siguranţă o certitudine a pandemiei actuale, nici o măsură nu poate stopa sau limita transmiterea în şcoli, ceea ce oferă o multitudine de oportunităţi pentru răspândirea virusului.

OMS recomandă utilizarea unui şir de măsuri care pot fi adaptate la situaţia epidemiologică locală, resursele disponibile şi rolul social pe care îl joacă multe şcoli. Autorităţile centrale şi locale sunt în poziţia cea mai bună de a lua decizii în privinţa acestor măsuri, care pot fi adaptate şi implementate.

OMS continuă să recomande studenţilor, profesorilor şi altui personal care nu se simte bine să stea acasă. Urmează de introdus planuri şi de facilitat spaţiu pentru izolarea elevilor şi personalului care se îmbolnăveşte la şcoală.

Şcolile ar trebui să promoveze spălatul pe mâini şi regulile de etichetă respiratorie şi să dispună de stocuri necesare de provizii. Sunt recomandare şi măsuri de curăţenie, ventilare şi reducere a aglomeraţiilor de persoane.

Închiderea şcolilor şi suspendarea lecţiilor

Decizia dacă şi când trebuie de închis şcolile în timpul pandemiei este una complexă şi foarte specifică în funcţie de context. OMS nu poate face recomandări specifice în favoarea sau împotriva închiderii şcolilor, care ar fi aplicabile tuturor contextelor. Oricum, careva îndrumări generale reies din experienţa recentă a ţărilor din emisfera nordică şi sudică, crearea modelelor matematice şi experienţa pe parcursul epidemiilor sezoniere de gripă.

Închiderea şcolilor poate funcţiona ca o măsură proactivă, menită să reducă transmiterea în şcoli şi răspândirea în comunităţile mai mari. Închiderea şcolilor poate fi şi o măsură reactivă, atunci când şcolile sunt închise sau lecţiile sunt suspendate din cauza absenţei înalte în rândul elevilor şi al personalului, ceea ce face imposibilă continuarea lecţiilor.

Principalul avantaj pentru sănătate al închiderii proactive a şcolilor constă în încetinirea răspândirii unei izbucniri în cadrul unei anumite zone şi prin aceasta reducerea apogeului infecţiilor. Acest avantaj devine deosebit de important atunci când numărul persoanelor care au nevoie de îngrijire medicală în apogeul infecţiei pun în pericol satisfacerea sau depăşirea capacităţii de asistenţă medicală. Prin intermediul reducerii vitezei de răspândire, închiderea şcolilor poate economisi ceva timp, în timp ce ţările îşi intensifică măsurile de pregătire sau creează stocurile de vaccinuri, medicamente antivirale şi alte intervenţii.

Stabilirea timpului pentru închiderea şcolilor este deosebit de importantă. Studiile cu privire la modele sugerează că închiderea şcolilor este cel mai avantajoasă atunci când şcolile sunt închise foarte devreme în izbucnire, în mod ideal până la îmbolnăvirea a 1% de populaţie. În condiţii ideale, închiderea şcolilor poate reduce cererea pentru asistenţă medicală cu aproximativ 30-50% în apogeul pandemiei. Oricum, dacă şcolile sunt închise prea târziu în timpul unei izbucniri la nivel de comunitate, rezultatul reducerii transmiterii se pare a fi foarte limitat.

Politicile privind închiderea şcolilor trebuie să includă măsuri care ar limita contactele între elevi atunci când ei nu sunt la şcoală. Dacă copiii se adună în alt context în afara şcolii, ei vor continua să răspândească virusul şi beneficiile închiderii şcolii vor fi considerabil reduse, dacă nu chiar neutralizate.

Costurile economice şi sociale

La luarea deciziilor funcţionarii din sănătate şi autorităţile şcolare trebuie să fie conştiente de costurile economice şi sociale care pot fi neproporţional de mari dacă sunt contrapuse cu beneficiile potenţiale.

Principalele costuri economice provin din absenţa părinţilor şi tutorilor care lucrează, care trebuie să rămână acasă pentru a-şi îngriji copiii. Studiile estimează că închiderea şcolilor poate duce la absenţa a 16% din forţa de muncă, pe lângă nivelele normale de absenţă şi absenţă pe motiv de boală. Oricum aceste estimări diferă considerabil de la ţară la ţară, în funcţie de anumiţi factori, inclusiv structura forţei de muncă.

Este paradoxal că, deşi închiderea şcolilor poate reduce cererea de vârf a sistemelor de sănătate, ea poate întrerupe şi acordarea asistenţei medicale esenţiale, întrucât medicii şi infirmierele sunt părinţi ai copiilor de vârstă şcolară.

Deciziile trebuie să ia în vedere şi aspectele de bunăstare socială. Sănătatea şi bunăstarea copiilor poate fi compromisă dacă programe sociale şcolare deosebit de avantajoase, precum acordarea meselor, sunt întrerupte sau copiii mici sunt lăsaţi acasă fără supraveghere.

Sursă: http://www.who.int/csr/disease/swineflu/notes/h1n1_school_measures_20090911/en/index.html